Nu există relații perfecte
Există oameni care se iubesc și oameni care nu se iubesc. Există oameni dispuși să renunțe la orgoliu și oameni care nu vor să facă asta. Există oameni care înțeleg nevoile persoanei iubite și oameni care nu vor să le înțeleagă. În relații, nu există nu pot, ci nu vreau. Când iubești poți face chiar și imposibilul. Când îți impui să nu te dăruiești total, îți setezi bariere dincolo de care nu vrei să treci.
Toate cuplurile au neînțelegeri
Nu există oameni care să se înțeleagă perfect în fiecare moment al fiecărei zile. Iar dacă susțin că o fac… n-au petrecut suficient timp împreună. Uneori suntem pur și simplu absurzi și o știm. Avem momente proaste în care știm că ne transforăm în niște nesuferiți fără pereche. Alteori, ridicăm pretenții stupide sau suntem atât de obosiți încât nu avem chef să fim drăguți. Iar regula se aplică întregului cerc de cunoștințe și, inevitabil, iubitului/iubitei.
Compromisul – cheia reușitei în relații
Știi de ce unii oameni îți dau senzația că au o relație fără certuri? Pentru că au învățat să fac compromisuri. Oamenii cu relații perfecte (în aparență) știu că uneori este cazul să taci, să lași de la tine, să nu insiști aiurea într-o problemă. Oamenii fericiți nu-și iubesc partenerii mai mult decât cei care se ceartă în fiecare zi. Ei doar gândesc cu un pas înainte. Da, e în regulă să faci mici compromisuri. Dar, atenție, nu-I în regulă (și nici corect) să o faci numai tu. Dacă el e nervos, e preferabil să taci în loc să-I amintești că te-a supărat acum câteva zile. Dacă ea e cicălătoare, e preferabil să-I dai dreptate pe moment dacă este într-unul dintre momentele în care pur și simplu e prea obosită să ia seama la argumente raționale.
Comunicare. Comunicare. Comunicare.
Problema compromisurilor este că rezolvă neînțelegerile doar pe moment. Nu poți întemeia o relație de lungă durată doar pe baza compromisurilor. Chiar dacă jonglați foarte bine cu rolurile și nimeni nu iese în dezavantaj. E important ca, după ce s-au calmat apele, să discuți despre problemă și să încerci să înțelegi de ce persoana iubită a reacționat într-un anumit fel. Caută motivele reale, nu scuzele. Nu te mulțumi cu argumentul “am spus-o doar așa”.
Comunicare nu înseamnă să-ți deșerți frustrările adunate de-a lungul timpului la prima ceartă serioasă. Cicălirea nu este comunicare. Reproșul nu este comunicare. Small talkingul în momentele în care tăcerea este prea apăsătoare nu este comunicare. Să comunici cu cel de lângă tine înseamnă să-l asculți, înțelegi și să-i vorbești. Să ai curajul să vorbești cu el despre orice: fricile tale, gândurile absurde, stresul de la job etc. Să comunici înseamnă să vorbești în aceeași măsură în care asculți.
Oamenii care au învățat să nu renunțe unul la celălalt
Nu cei care nu s-au certat niciodată sunt cei mai fericiți oameni din lume, ci cei care au învățat să treacă peste neînțelegeri. Cum? Comunicând. Devenind, înainte de a fi iubiți, prieteni buni. Având curajul să împărtășească orice gând omului de lângă ei fără să se teamă de ridicol sau de reacția pe care o vor primi. Făcând compromisuri din când în când. Tăcând atunci când ar fi vrut să țipe. Îmbrățișând mai strâns atunci când ar fi vrut să plece pentru totdeauna.
Și, nu uita: nu există relații perfecte. Există doar oameni care au învățat să nu renunțe unul la celălalt.
