Am lăsat blogul pe pauză o vreme. Nu pentru că nu aș fi avut ce spune, ci pentru că uneori tăcerea ajută mai mult decât cuvintele aruncate în grabă. Între timp mi-am făcut o adresă nouă,
stefandrusca.site, unde vreau să strâng gândurile mele, experiențele, oamenii întâlniți și lecțiile trase din fiecare zi.
Un subiect care mă tot urmărește este încrederea. La prima interacțiune, totul pare simplu. Suni pe cineva, vorbești la telefon, îți face o impresie bună, pare om serios, disponibil, atent. Dar atunci când vine momentul să treacă de la cuvinte la fapte, realitatea arată altfel. Mulți se pierd. Nu mai răspund. Nu confirmă nimic. Nu apar. Și atunci îți dai seama că încrederea nu se măsoară în promisiuni, ci în consecvență. În modul în care cineva se ține de ceea ce a spus.
Am învățat să nu mă mai las păcălit de impresiile de început. O discuție frumoasă nu înseamnă o colaborare bună. O promisiune nu înseamnă o reușită. Prima impresie deschide ușa, dar doar faptele repetate o țin deschisă. Și cred că fiecare dintre noi are în viață momente în care își dă seama cât de puțini oameni rămân consecvenți.
Un alt lucru care merită spus ține de modul în care unii aleg să te privească. Nu pentru ceea ce ești, ci pentru ceea ce faci. Am simțit pe pielea mea la lucru: unii nu mă privesc cu răceală pentru că i-am nedreptățit. Nu i-am jignit, nu i-am păgubit. Ci pentru că, într-un anumit context, am făcut ceva mai bine decât ei. Poate am muncit mai repede. Poate am rezolvat ce ei amânau. Poate am avut curaj să spun ce gândesc. Și asta doare. Nu pe mine, ci pe ei. Pentru că le arată ce nu au făcut.
Există o ură care nu are legătură cu tine, ci cu neputința altora. Și cred că fiecare o simte la un moment dat. Nu are legătură cu greșelile tale, ci cu succesul tău, chiar dacă e unul mic. Și atunci e important să înțelegi că nu trebuie să te oprești din drum doar pentru că altcineva se simte deranjat de pasul tău.
Toate gândurile astea le pun aici, pentru că blogul rămâne locul meu simplu și curat. Scriu ca să rămână scris. Scriu ca să citesc și peste un an și să văd dacă am gândit la fel sau altfel. Cine vrea să citească, citește. Cine vrea să înțeleagă, înțelege. Cine vrea să urască, urăște. Eu merg mai departe.
Unii oameni nu te urăsc pentru că ai făcut ceva rău, ci pentru că ai făcut ceva mai bun decât ei.
